Nicolae Steinhardt: citate

Cred, Doamne, ajută necredinţei mele, îmi pare a fi, cum să spun? Taina cea mai de taină a învăţăturii creştine, noua învăţătură, şi într-un anume fel pecetea darului Duhului sfânt.

Răul poate să-l facă oricine, cât de nevoielnic ar fi. Binele însă e numai pentru sufletele tari şi firile călite.

Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenţi.

De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.

Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil.

Vii sunt numai cei care-şi prefac ideile în fapte, dau realitate cuvintelor rostite, trec pe plan existenţial conceptele şi visările planului ideativ.

Situaţia creştinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om şi i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat şi e murdar, şi trebuie să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este.

Atâta timp cât nu ieşim din posibil, din contabilitate, nu putem nici concepe, nici pretinde paradisul.

Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără consimţământul nostru.

Dăruind lumina pe care nu o ai, o vei dobândi şi tu.

Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura.

Biruinţa nu-i obligatorie; obligatorie e lupta.

Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi.

Drepturi fără datorii, e ca şi cum ai vrea lumină fără întuneric şi mămăligă fără mestecău. Dreptul şi datoria, iată cel mai bun exemplu de cuplu invariabil.

Meditation: Why Bother?

"Simple. Because you are human. And just because of the simple fact  that you are human, you find yourself heir to an inherent unsatisfactoriness in life which simply will not go away. You can suppress it from  your awareness for a time. You can distract yourself for hours on end, but it always comes back--usually when you least expect it. All of a sudden, seemingly out of the blue, you sit up, take stock, and realize your actual situation in life. There you are, and you suddenly realize that you are spending your whole life just barely getting by. You keep up a good front. You manage to make ends meet somehow and look OK from  the outside. But those periods of desperation, those times when you feel everything caving in on you, you keep those to yourself. You are  a mess. And you know it. But you hide it beautifully. Meanwhile, way down under all that you just know there has got be some other way to live, some better way to look at the world, some way to touch life more fully. You click into it by chance now and then. You get a good job. You fall in love. You win the game. And for a while, things are different. Life takes on a richness and clarity that makes all the bad times and hum drum fade away. The whole texture of your experience changes and you say to yourself, "OK, now I've made it; now I will be happy". But then that fades too, like smoke in the wind. You are left with just a memory. That and a vague awareness that some thing is wrong."

Henepola Gunaratana - Mindfulness In Plain English

"If you're brave enough to say good bye, life will reward you with a new hello"

"Cand refuzam sa-mi urmez destinul, se petrecea in viata mea un lucru greu de indurat: tragedia. Tragedia este o schimbare radicala in vietile noastre, intotdeauna legata de acelasi principiu: o pierdere. Cand te afli in fata unei pierderi, nu ti-e de nici un folos sa incerci sa recuperezi ce s-a dus deja, mai bine profiti de golul ce ti se deschide in fata ca sa-l umpli cu ceva nou. In teorie orice pierdere e spre binele nostru; in practica, ne punem intrebari in legatura cu existenta lui Dumnezeu si ne spunem: oare merit eu asta?

Doamne, cruta-ma de tragedie si voi urma planurile Tale. "

Paulo Coelho "Aleph"

visul

"Omul nu poate inceta sa viseze niciodata. Visul e hrana sufletului asa cum mancarea e hrana trupului. De multe ori, de-a lungul existentei noastre, ne vedem visele naruite si dorintele frustrate, dar trebuie sa continuam sa visam, altfel sufletul moare, iar Agape, acea forma a Dragostei, atat de importanta, nu mai patrunde la el. .... Lupta dreapta este ce in care ne aruncam pentru ca inima ne-o cere. In vremurile eroice, pe vremea cavalerilor ratacitori, locul acesta era usor, erau multe de facut si mult pamant de cucerit. Insa azi lumea s-a schimbat mult si Lupta Dreapta s-a mutat de pe campul de batalie in noi insine. Lupta Dreapta se poarta in numele viselor. Cand acestea explodeaza in noi cu toata vigoarea, in tinerete, avem mult curaj, dar inca  n-am invatat sa luptam. Dupa multa cazna, invatam sa luptam, dar atunci nu mai avem acelasi curaj in lupta. De aceea ne intoarceam impotriva noastra si ne luptam cu noi insine, ajungand sa ne fim cel mai mare dusman. Zicem ca visele noastre erau infantile, greu de realizat sau rodul necunoasterii realitatilor vietii. Ne inabusim visele pentru ca ne este frica sa luptam in Lupta Dreapta.

 Primul semn ca ne inabusim visele este lipsa de timp. Cei mai ocupati oameni au timp pentru toate. Cei care nu fac nimic sunt tot timpul obositi, nu vorbesc niciodata despre cat de putine au de facut si se plang mereu ca ziua era prea scurta. De fapt, le era frica sa lupte in Lupta Dreapta. Al doilea simptom al mortii viselor noastre este certitudinea. Pentru ca nu dorim sa privim viata ca pe o mare aventura ce urmeaza a fi traita, ne apucam sa pozam in intelepti, drepti si corecti in putinul pe care-l cerem de la viata. Nu vedem niciodata bucuria din sufletul celui care lupta, fiinca pentru el nu conteaza nici victoria, nici infrangerea, conteaza numai Lupta Dreapta. In sfarsit al treilea simptom al mortii viselor noastre este Pacea. Viata devine o amiaza de duminica - nu ne cere nimic, nu vrea decat cat vrem noi sa dam. Atunci ne consideram maturi, lasam deoparte fanteziile colipariei si atingem realizarea personala si profesionala. Ne surprinde cand cineva de varsta noastra spune ca mai vrea una si alta de la viata. Dar in realitate, in adancul inimii, stim ca am renuntat la lupta pentru vis, am renuntat la Lupta Dreapta.

Cand renuntam la vise si ne gasim pacea, avem parte de o scurta perioada de liniste. Dar visele moarte incep sa putrezeasca inauntrul nostru si infesteaza aerul in care traim. Devenim cruzi cu cei care ne inconjoara, si in cele din urma ne indreptam cruzimea chiar impotriva noastra. Apar suferintele si psihozele. Ceea ce voiam sa evitam in lupta - deceptia si infrangerea - devine singurul testament al lasitatii noastre. Iar intr-o buna zi visele moarte si putrezite fac aerul imposibil de respirat si ajungem sa ne dorim moartea, moartea care sa ne elibereze de certitudini, de ocupatii, de acea pace groaznica a amiezelor de duminica."
                           
                "Petrus" - Paulo Coelho - "Jurnalul Unui Mag"

"Dar Eu va spun ca ori si cine se manie pe fratele sau, va cadea in pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau: "Prostule!" va cadea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule", va cadea supt pedeapsa focului ghenei." MAT 5.22
"Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce raspata mai asteptati? Nu asa fac si vamesii?" MAT 5.46
"De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la barna din ochiul tau?" MAT 7.3

The Golden Rule: "So whatever you wish that others would do to you, do also to them, for this is the Law and the Prophets." MAT 7.12

Rondelul meu - Macedonski

Cand am fost ura, am fost mare
Dar astazi, cu desavarsire
Sunt mare, caci ma simt iubire,
Sunt mare, caci ma simt iertare.

Esti mare cand n-ai indurare
Dar te ridici mai sus de fire
Cand ti-este inima iubire,
Cand ti-este sufletul iertare.

Stiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viata trecem in nestire,
Dar mangaierea e-n iubire,
De-ar fi restristea cat de mare,
Si inaltarea e-n iertare.

neaparat de ascultat

http://www.youtube.com/watch?v=cXrwxoHntUY&NR=1