visul

"Omul nu poate inceta sa viseze niciodata. Visul e hrana sufletului asa cum mancarea e hrana trupului. De multe ori, de-a lungul existentei noastre, ne vedem visele naruite si dorintele frustrate, dar trebuie sa continuam sa visam, altfel sufletul moare, iar Agape, acea forma a Dragostei, atat de importanta, nu mai patrunde la el. .... Lupta dreapta este ce in care ne aruncam pentru ca inima ne-o cere. In vremurile eroice, pe vremea cavalerilor ratacitori, locul acesta era usor, erau multe de facut si mult pamant de cucerit. Insa azi lumea s-a schimbat mult si Lupta Dreapta s-a mutat de pe campul de batalie in noi insine. Lupta Dreapta se poarta in numele viselor. Cand acestea explodeaza in noi cu toata vigoarea, in tinerete, avem mult curaj, dar inca  n-am invatat sa luptam. Dupa multa cazna, invatam sa luptam, dar atunci nu mai avem acelasi curaj in lupta. De aceea ne intoarceam impotriva noastra si ne luptam cu noi insine, ajungand sa ne fim cel mai mare dusman. Zicem ca visele noastre erau infantile, greu de realizat sau rodul necunoasterii realitatilor vietii. Ne inabusim visele pentru ca ne este frica sa luptam in Lupta Dreapta.

 Primul semn ca ne inabusim visele este lipsa de timp. Cei mai ocupati oameni au timp pentru toate. Cei care nu fac nimic sunt tot timpul obositi, nu vorbesc niciodata despre cat de putine au de facut si se plang mereu ca ziua era prea scurta. De fapt, le era frica sa lupte in Lupta Dreapta. Al doilea simptom al mortii viselor noastre este certitudinea. Pentru ca nu dorim sa privim viata ca pe o mare aventura ce urmeaza a fi traita, ne apucam sa pozam in intelepti, drepti si corecti in putinul pe care-l cerem de la viata. Nu vedem niciodata bucuria din sufletul celui care lupta, fiinca pentru el nu conteaza nici victoria, nici infrangerea, conteaza numai Lupta Dreapta. In sfarsit al treilea simptom al mortii viselor noastre este Pacea. Viata devine o amiaza de duminica - nu ne cere nimic, nu vrea decat cat vrem noi sa dam. Atunci ne consideram maturi, lasam deoparte fanteziile colipariei si atingem realizarea personala si profesionala. Ne surprinde cand cineva de varsta noastra spune ca mai vrea una si alta de la viata. Dar in realitate, in adancul inimii, stim ca am renuntat la lupta pentru vis, am renuntat la Lupta Dreapta.

Cand renuntam la vise si ne gasim pacea, avem parte de o scurta perioada de liniste. Dar visele moarte incep sa putrezeasca inauntrul nostru si infesteaza aerul in care traim. Devenim cruzi cu cei care ne inconjoara, si in cele din urma ne indreptam cruzimea chiar impotriva noastra. Apar suferintele si psihozele. Ceea ce voiam sa evitam in lupta - deceptia si infrangerea - devine singurul testament al lasitatii noastre. Iar intr-o buna zi visele moarte si putrezite fac aerul imposibil de respirat si ajungem sa ne dorim moartea, moartea care sa ne elibereze de certitudini, de ocupatii, de acea pace groaznica a amiezelor de duminica."
                           
                "Petrus" - Paulo Coelho - "Jurnalul Unui Mag"